NUCLEUL PLACERII SUBLIME autor Maria Ratiu

In evidenza

Cand eram mica ma cataram in varful arborilor.

Imi placea sa ajung cat mai sus,

Sa vad de acolo tot ce se putea vedea.

Imi placea sa-mi scot capul printre ramurile copacului

Si sa vad panorama.

Regula era: sa nu privesti niciodata in jos!

Dar asta era doar pentru cei slabi, care ameteau privind de unde au pornit.

Aveam totusi frica, si…inainte de a-mi indrepta privirea spre abis

Imi pregateam sufletul pentru ce ar fi putut sa se intample, sau pentru ce as fi putut vedea

Copacul, insa, m-a sustinut intotdeauna… iar eu ma simteam parte din el:

O ramura care cauta lumina luptand sa iasa din desis,

Acolo unde vantul sufla puternic,

Iar tu modifici cu fiinta ta linia orizontului…

Eram, insa, una cu copacul…

Stiam ca nu ma va lasa sa cad:

Energia lui era energia mea,

Viata lui era viata mea:

Din vita lui iesea viata mea…

Era legatura mea cu pamnatul, cu normalitatea, cu desisul

Unde ma puteam ascunde sa infrunt furtuna, vantul, ploaia.

Simteam seva buna a pamantului

Cum urca catre mine penetrandu-ma, partunzandu-ma

Unindu-se in mine cu razele de soare.

Deveneam loc de nastere : punct de inceput si de sfarsit

Punct zero din care rasar infiniturile,

Nucleul palcerii sublime…

Turda, 5 iunie 2014

Annunci

A chi rappresentano i “5 Stelle”

In evidenza

Sto guardando in TV il discorso dell’onorevole Grasso nuovo Presidente della Camera dei Deputati.

Se battono le mani per lui poi si alzano in piedi quando è stato nominato Aldo Moro…Tutti battono le mani e se alzano in piedi ad omaggiare… a parte i grilli… Mah, mi dicco, Aldo Moro è stato un politico e loro odiano i politici anche se loro stessi adesso non sono altro.

Il discorso va avanti con il racconto ricordando anche i quattro agenti di sicurezza: gente semplice che facevano solo il loro mestiere.

I scelti battono le mani, e vero, ma…molto di meno e non si alzano in piedi per omaggio…

A questo punto mi è venuto in mente: ma i “5 Stelle” dove sono?

Mi aspettavo che, legittimamente, non hanno applaudito quando sono stati commemorati i politici ma che saranno molto più rispettosi con il sacrificio dei lavoratori della sicurezza applaudendo e alzandosi in piedi…In vece, niente…

E allora, mi domando io, a chi rappresenta questo Movimento 5 Stelle?

Sono o no i rappresentanti della gente semplice che vive dal lavoro e per lavoro?

Sono bastati cosi pochi giorni per dimostrare da che pasta sono fatti: loro se rappresentano solo loro stessi e sono uguali ai ricchi politici nel disprezzo per la gente semplice, per l’operaio che suda e more compiendo il suo lavoro, in questo caso gli agenti di sicurezza di Aldo Moro.

Ma allora a chi rappresenta questo movimento e chi sono quelli che gli hanno votato…???

 

Un grillo e mezzo

pdw 42

l-am luat deoparte si i-am spus

Două poeme din Blister, prima carte pe care am citit-o după ce am revenit (a câta oară?!) la Sassari. Ce credeați, că pe insula mea nu bate niciodată la ușă poștașul sau că nu e în stare să dea de mine pe plajă?!

Filip,

mi-ai spus:
aici pe
hartă e
o muscă
strivită de
pe vremea
când făceam
naveta. Dacă

ai o
mână plină
de chiştoace,
aruncă la
gunoi mâna
plină de
chiştoace! am
mers mai

departe cu
trenul, repetam
jocul copiilor
fugari. cu
rucsacul în
spinare şi
atât. pusta
maghiară îmbrăcase

o sumă
de fuste
mini roşii
cu poalele
întoarse
spre cer.

la fix
am ţâşnit

din tren.
puteai crede
că suntem
rachete în
spaţiu. peste
graniţă tot
mai dese
gesturi şi
inexacte înlocuiau
neputinţa mea
de a
vorbi pe
limba ta.
ţi-ai aprins
o ţigară.
tata a

stat la
sanatoriu din
asta. tu
nu o
să ai

View original post 208 altre parole

Toamna comunismului

 

OCNELE TURDEI autor Maria Ratiu

Sunt in minele de sare de la Turda.

E rece, dar eu sunt transpirata.

Aerul e sarat…

Pe jos, o pulbere fina, fina de sare si praf, de culoarea paiului uscat …

Lemnul scarilor e acoperit de un strat lucios de sare, nu foarte alunecos.

Iti da impresia de ghiata si este stresant gandul permanent ca ai putea aluneca.

Sunt la baza minei Terezia, sapata conic in munte… Aici este un lac format de apa de ploaie care a cazut pe gaura de intrare de deasupra.

Barcute mici, viu colorate sunt inchiriate cu 15 lei pentru ce stiu eu cate minute… Straniu!

Simt apasator sufletul miilor de ocnasi care au sapat aici…

Din cand in cand se aude ecoul vocii celor de pe lac…

In interiorul lui, muntele vorbeste cu zgomote ciudate, in sunete dure.

Uneori razbate ecoul vocii unei femei sau copil care se transforma imediat intr-un sunet trist, disperat…

Zgomotul mingiilor de bowling de la etajul superior se aude distinct…

Nu fac parte din mina. Le simt straine locului, artificiale.

O sa ies acum.

E trista mina…

De fapt si vizitatorii sunt tristi, seriosi, fara exuberanta.

Intre a vizita o pestera si a vizita o ocna… negresit, prefer pestera.

Cata suferinta strange acest munte sapat de ocnasii locului … condamnatii pe viata, sau nu, pentru cine stie ce greseli considerate capitale… Cine stie??

Ciar si cei care nu erau condamnati, oamenii locului, copii, femei, barbati cu sufletul amar de fefeleagà … Munca de ocnas nu era usoara.

Ocnele, in general, erau pedeapsa celor care greseau, a celor cu suflet incarcat de ceea ce era nelegiuire…

Apa e neagra, tenebroasa… ca sufletele ocnasilor care de secole au trecut pe aici ispasind.

“Mi-e sufletul ca tufisul paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce au incununat odata fruntea lui Isus…” spunea Ionel Teodoreanu.

Cand am citit asta, ani in urma, nu am inteles ce vrea sa spuna …

Acuma simt… Acuma stiu!

Maria Ratiu